Editura Ler a avut plăcerea de a publica monografia comunei Pucheni (județul Dâmbovița). Autorii sunt: Cătălin Chițulescu și Adrian-Lorin Țigăeru.

Despre comuna Pucheni, judeţul Dâmboviţa s-au făcut puţine studii, unele apărute în diverse ziare şi reviste, altele nepublicate.

Referiri asupra unor aspecte din comună au apărut în revista Muzeului Judeţean Dâmboviţa – „Valachica”. Studii şi materiale de istorie şi istorie a culturii, apărută la Târgovişte. Astfel, în nr. 9/1977, Cicerone Mareş, Gh. Bulei au publicat două articole intitulate: „Un muzeu sătesc - Pucheni Dâmboviţa” şi „Înfiinţarea băncilor populare rurale în comuna Pucheni Dâmboviţa”.

Informaţii despre această localitate găsim şi în Marele Dicţionar Geografic al României, Vol. V, 1902, capitolul Pucheni, autori Ion Lahovari, Constantin Brătianu, Grigore Tocilescu; Dicţionarul istoric al judeţului Dâmboviţa, Târgovişte, 1983, autori Nicolae Stoicescu şi Mihai Oproiu; Dâmboviţa. Localităţi şi monumente, Editura Transversal, Târgovişte, 2006, autori Mihai Oproiu, Honorius Moţoc, Marian Curculescu; Mihai Oproiu, Inscripţii şi însemnări din judeţul Dâmboviţa, vol. III, Editura Transversal, Târgovişte, 2004.

Alegerea lucrării de faţă a fost determinată în primul rând de pasiunea pentru etnografie îmbinată cu sentimentul de admiraţie faţă de valorile materiale şi spirituale ale zonei, faţă de oamenii acestor meleaguri alături de care ne-am născut şi trăim şi cărora le cunoaștem graiul şi portul.

Dinamica vieţii actuale face ca o serie de elemente de cultură materială şi spirituală să cedeze loc noului, care, graţie mijloacelor oferite de confortul modern, nu mai aparţin prin concepţie şi realizare zonei respective. În acest context am văzut oportunitatea acestui studiu pe care-l considerăm un punct de plecare în acţiunea de salvare şi conservare a valorilor materiale şi spirituale locale.

Alegerea temei este determinată şi de istoriografia problemei care nu cunoaşte pentru Pucheni un studiu special, o monografie care să pună în evidenţă laturile social-economice-istorico-demografice ale comunei. Noi credem că este o datorie patriotică a fiilor satului să-şi caute cronicarii cei mai inspiraţi care să împlinească în bune condiţii această nobilă chemare.

Lucrarea cuprinde, în capitole distincte, prezentarea geografică a comunei, atestarea, numele, dezvoltarea economică, evoluţia populaţiei, dând în cuprinsul ei exemple de familii mai vechi, istoricul comunei pe baza documentelor, viaţa politică, aspecte culturale. Un capitol aparte reliefează bogăţia intelectuală a Pucheniului prin creionarea unor personalităţi locale, specialişti în diferite ramuri social-economice ale ţării.

Pentru prezentarea geografică a comunei am consultat, pe lângă materialul bibliografic, hărţi şi materiale obţinute în urma observaţiilor efectuate de către specialiştii de la staţia meteorologică Voineşti în anumite perioade, de către specialiştii de la Agenţia de Protecţie a Mediului Dâmboviţa, de la Centrul de Statistică al judeţului Dâmboviţa.

Toate aceste informaţii au fost coroborate cu date şi observaţii generale obţinute pe teren asupra reliefului, climei, apelor, vegetaţiei, animalelor şi solurilor. Pentru partea istorico-demografică am consultat lucrări şi articole cu privire la spaţiul supus analizei, documente publicate în colecţii de documente sau aflate în arhivele statului, catagrafii şi recensăminte ale populaţiei. Alături de acestea, pentru o imagine cât mai completă asupra sublinierilor personale, am apelat la arhiva primăriei Pucheni şi la informatori locali autorizaţi.

La partea care cuprinde dezvoltarea economică, portul popular, tipologia locuinţelor, aspecte culturale am recurs la lucrări generale de specialitate pe care le-am îmbinat cu un studiu realizat pe teren. La această parte un sprijin deosebit l-am primit de la informatorii locali, care mi-au furnizat date despre viaţa materială şi spirituală a satelor comunei Pucheni.

Pentru ca datele obţinute de la informatorii locali să fie cât mai precise, am recurs la următorul procedeu: informaţiile dobândite de la mai mulţi localnici au fost analizate şi cumulate într-un singur răspuns. În acest fel am ajuns la stabilirea unor informatori locali autorizaţi.

Elementele de artă populară (locuinţe, port popular) prezintă unele caracteristici specifice, fapt ce m-a determinat să le acord un spaţiu mai larg. Spre a ilustra şi mai bine în imagini frumuseţea artei populare locale, am încadrat în lucrarea de faţă mai multe fotografii ce exprimă tipologia locuinţei şi autenticitatea portului popular local. Problema centrală a acestei părţi este îndreptată în cea mai mare parte asupra evoluţiei, continuităţii şi unităţii portului popular din zonă.

Am încercat, de asemenea, să reliefăm viaţa cultural-artistică a localităţii care prin acţiunile organizate şi formaţiile artistice existente a contribuit la valorificarea tradiţiilor culturale ale zonei.

Cătălin Chițulescu și Adrian-Lorin Țigăeru