Ștefan Gabriel Mateescu a debutat în 2020 cu romanul de fantezie „Domnul Gelozie”, și-a continuat parcursul literar cu romanul polițist „Crimă printre Nobili” în 2022. În același an, a început să scrie poezie în vers liber, culminând cu publicarea volumului „Întoarcerea Fiului Risipitor”. Ștefan participă frecvent la caravana de educație non-formală „Citește și dăruiește”. A câștigat Premiul Lucian Blaga pentru activitatea literară și Premiul pentru cea mai vândută carte de proză la Festivalul de Artă Stradală Dorobanți. De asemenea, a primit Premiul pentru poezie 2023 din partea revistei Regal Literar.

1. Redacția: Ce te-a inspirat să scrii „Înălțarea îngerului căzut” și de ce ai ales genul „istorie alternativă” / „distopie” pentru cea de-a patra carte?

Ștefan: Inițial, precum acționez și în recentele mele proze scurte, am ales un mesaj moral de o anumită rezonanță, prezent în întreaga operă. Acesta vine, în cazul oricărui text epic, din orice direcție, nu trebuie să îl chem, din moment ce, căutând inspirația, nu o vom găsi niciodată. Consider că mesajul acesta, temelia întregii povești, a desfășurării acțiunii și a lumii acesteia, pot fi cuprinse numai prin motto-ul cărții, anume superbul citat din Evanghelia după Luca, anume capitolul 18, versetul 14 – „Cine se va înălța pe sine, se va smeri, iar cine se va smeri pe sine, se va înălța.” Acesta este fundamentul și sursa întregului roman. Cât despre genul ales, pot spune că am fost mereu pasionat de distopii și de felul în care ele operează. De la simplitatea felului în care apar, până la destrămarea lor eventuală, o distopie reprezintă pentru mine direcția în care omul tinde să se îndrepte, însă pe care o evităm la ultimul moment. Această atmosferă distopică, îmbinată cu istoria alternativă, oferă climatul oportun transmiterii unor mesaje atât morale, cât și civice, chiar naționale.

2. Redacția: Fiecare dintre cărțile tale abordează un gen diferit. Cum îți alegi genurile și ce provocări ai întâmpinat în a trece de la un gen la altul?

Ștefan: Inițial, trecerea de la un gen la altul era o metodă de a-l găsi pe acela în care pot cultiva cele mai bune rezultate. Astăzi, în schimb, consider că este datoria fiecărui autor să exploreze genuri noi, pentru a putea forma cea mai înaltă formă a artei literare. Un autor care se limitează la un singur gen, scrie pentru poveste, pe când unul care explorează mai multe, creează pentru aprofundarea artei din poveste, pentru formarea unui mesaj central, din care să izvorască infinit de multe de alte idei. Eu unul aleg genurile în care scriu, în funcție de inspirația de moment, pe care o aprofundez înspre conturarea genului menționat anterior. Dacă aleg, de pildă, să scriu o proză psihologică, climatul potrivit va fi unul care are tendința interiorizării. Dacă aleg o proză filosofică, este mai potrivită o atmosferă ideală, totală și acoperită de beatitudine.

3. Redacția: Care a fost procesul tău de cercetare pentru scrierea „Înălțarea îngerului căzut”?

Ștefan: Cel mai simplu, pot sintetiza procesul de cercetare astfel: Am urmărit șirul real al războaielor Napoleoniene și al climatului lor, apoi am găsit momentele și metodele prin care puteam să abuzez de trăsăturile realului. Pentru a atinge starea politică internațională din acest roman, ar fi fost nevoie de o sumedenie de coincidențe, toate în favoarea lui Napoleon și al celor trei țări care au scăpat de jugul său. De aceea, în formarea acestei lumi, am ales să creez două planuri; cel aparent, unde Franța anexează în teritoriul de facto aproape întreaga lume, în afară de națiunile Alianței care i se împotrivește. Cel esențial, unde Franța devine prin Sistemul Continental doar hegemonul total al lumii, majoritatea națiunilor lăsându-se, totuși, conduse și manipulate de Franța, în afară de cele ale Alianței menționate anterior. Ambele planuri pot fi reale simultan pentru un cititor interesat mai mult de mesaj, decât de distopie în sine.

4. Redacția: Există un personaj din „Înălțarea îngerului căzut” de care te simți cel mai apropiat? De ce?

Ștefan: Cred că, subconștient sau nu, am inserat două personaje care reprezintă fiecare un alter ego al meu, al autorului. Acest caracter îl dobândesc prin trăsăturile lor principale, care sunt urmărite în acțiune. Primul este Devidaas, umilul ghid spiritual al comunităților de rebeli din Sahara, la care mă raportez destul de mult, în primul rând datorită atitudinii sale, al tendinței sale de a fi un pilon moral și spiritual pentru personajul principal. Al doilea este Elpidifor, liderul României din acest univers și conducătorul Alianței împotriva Imperiului Francez, la care mă pot raporta, datorită verticalității și asertivității lui sporite.

5. Redacția: Cum ai descrie evoluția ta ca scriitor de la prima carte până acum?

Ștefan: O întrebare la care aș putea răspunde într-o mie de feluri. De la prima carte, au avut loc schimbări însemnate, începând cu faptul că, acum, pun un considerabil accent pe artă mai mult decât pe orice elemente superficiale ale unei opere. Am început să clădesc profunzimea textului mai mult decât orice altceva. De altfel, tratez o gamă mult mai largă de subiecte, de teme și de tehnici literare. Acum creez în mult mai multe specii literare, am lucrat chiar în fiecare dintre cele trei genuri. În prezent, mă axez asupra prozei scurte în principal și- ce-i drept, mai rar- asupra poeziei. Mă integrez în tendințele contemporane, însă nu exagerez urmărirea acestora.

6. Redacția: Ce mesaje ai dorit să transmiți prin cartea „Înălțarea îngerului căzut”?

Ștefan: Mai ales menținerea identității. În lumea aceasta, din cauza dominației franceze, provinciile imperiale își pierd identitatea națională, fiind înlocuită cu una centrală, bizară. Așadar, sugerez întărirea identității naționale și personale pentru fiecare individ, împreună cu valorile pe care le presupune. Un alt mesaj foarte important pentru acest roman este smerenia, virtute principală, care dezlănțuie întreaga acțiune. Apare o paralelă între umilința ce se dezvoltă treptat, a personajului principal și mândria care crește din ce în ce mai mult, a antagonistului. Astfel, există un apel pentru smerenie și înțelegerea limitelor, a condiției umane pe care fiecare le purtăm.

7. Redacția: Ce autori sau cărți te-au influențat cel mai mult în cariera ta literară?

Ștefan: Când vine vorba de o carte care mi-a influențat cel mai mult stilul, nu voi exemplifica o operă a cărei tehnici m-a inspirat, ci o colecție de analize literare. Mă refer la ,,Zări și etape” a lui Lucian Blaga, fiind un adevărat deschizător de drumuri în culmile literaturii. Se arată adevărata esență din arta cuvântului și felul în care aceasta se manifestă și este expusă cititorului. Când vine vorba de un autor, voi menționa în primul rând chiar pe Lucian Blaga. Nu voi ascunde faptul că stilul propriu, mai ales în poezie, are puternice influențe din opera acestuia. Îl consider pe Blaga ca fiind un Eminescu al perioadei interbelice, datorită moștenirii lăsate și capacității sale intelectuale enorme.

8. Redacția: Când ai descoperit prima dată pasiunea pentru scris?

Ștefan: Încă de când am învățat să scriu de mână, cream scurte texte într-un caiet special. Majoritatea poveștilor erau inspirate de textele studiate la școală. Prima mea creație, în clasa întâi, a fost o fabulă intitulată ,,Rechinul și omul”, pe care adeseori am încercat să o rescriu. Pasiunea pentru scris a tot crescut. Țin minte câte texte- prea scurte pentru a putea fi publicate- scriam, dorind să le public odată. Totuși, inițierea în literatură și, simultan, vârful pasiunii încă puerile,a fost când, în 2020, în timpul pandemiei, am început munca la romanul de fantezie ,,Domnul Gelozie”, mai târziu redenumit ,,Domnul Gelozie: Stăpânul Iubirii”, având ca public-țintă cititori chiar mai tineri decât eram eu.

9. Redacția: Cum reușești să îți menții creativitatea și motivația să scrii?

Ștefan: Așteptând. Inspirația trebuie așteptată și ea va veni cu siguranță. Nu are rost să caut elemente care să-mi aducă idei, ci ele vor veni eventual. Te poate inspira și gloria unei stele, și smerenia unui ghiocel. Creativitatea, în schimb, trebuie menținută prin activități mentale frecvente. Pentru ca mintea să rămână creativă, trebuie să interpreteze, să își dezvolte simțul critic, să aibă opinii dese, să cântărească tot ce întâlnește.

10. Redacția: Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o în procesul de scriere a celei de-a patra cărți?

Ștefan: De departe, să adaug măcar o fărâmă de realism într-o lume atât de exagerată. Un imperiu mondial este imposibil de întreținut în realitate, așa că principala provocare a mea a fost să adaug detalii care să apropie această lume de o alternativă istorică plauzibilă. Observăm prezența unor legi absurde, care nu ar avea niciun rost în lumea noastră, dar care au rolul important de a conferi impresia de realitate, deoarece un stat aflat în declin sau căruia îi este greu să își administreze propriul teritoriu va apela adeseori la formarea legilor prea complicate, sinistre, cum susținea și Cicero, văzând declinul politic al Republicii Romane.

11. Redacția: Cum îți gestionezi timpul între scris și scoală?

Ștefan: Am o soluție care este destul de simplă. Pentru genuril epic și dramatic, îmi adun ideile în cursul săptămânii, îmi rezolv datoria de elev pentru luni, în ziua de vineri, iar sâmbăta aștern pe hârtie ce am adunat. Pentru genul liric, scriu imediat ce am o idee. Este o soluție simplă, poate chiar superficială, dar mi-a adus întotdeauna roade.

12. Redacția: Cum vezi rolul literaturii în societatea actuală și ce relevanță consideri că are „Înălțarea îngerului căzut” în acest context?

Ștefan: Poate că literatura nu are influența de demult. Poate că nu se citește la fel de mult precum în trecut. Acestea fiind spuse, arta cuvântului este încă puternică. Milioanele de cărți care apar anual sunt cea mai puternică armă pe care o avem. Alegerea lor este dificilă, dar societatea nu a abandonat încă sursa de informație cea mai pură și cea mai complexă intelectual. Se citește încă, se înțelege încă din ceea ce se citește, se aplică încă ceea ce se înțelege. Acestea fiind spuse, omul contemporan uită ceea ce este. Uită rolul comuniunii între persoane individuale, uită valorile strămoșești. “Întoarcerea Îngerului Căzut” face un apel pentru ca trecutul să nu fie restaurat, dar pentru ca identitatea noastră națională și personală să nu fie lepădată.

13. Redacția: Cum te ajută experiențele din viața de zi cu zi în dezvoltarea personajelor și a poveștilor tale?

Ștefan: În construcția personajelor, au un rol de observare. Prin interacțiunile zilnice, pot înțelege aspecte folositoare pentru formarea profilului psihologic și moral al unui personaj. În jurul nostru, sunt constant prea mulți oameni pentru a-i cunoaște, însă din masa aceasta de indivizi, pot scoate arhetipuri umane, folositoare în formarea personajelor. În construcția acțiunii sau a premisei, activitățile zilnice sunt la fel de importante. Orice activitate poate fi transpusă într-un plan superior și manipulată, devenind un temei de creație literară. De exemplu, într-o seară oarecare, când încercam să adorm, am avut dintr-odată iluzia că auzeam sunetul unui ceas. Această impresie, pe care aș fi putut să o ignor, am analizat-o și am modelat-o, inspirându-mă să scriu povestirea ,,Ceasul”, publicată în revista ,,Regal Literar”. Banalul naște profunzimea.

14. Redacția: Ce ai învățat despre tine însuți pe parcursul scrierii acestor patru cărți?

Ștefan: Că pot mai mult și mai bine. Aceasta este principala lecție pe care am învățat-o. Am văzut că opera mea se află într-o luptă constantă cu sine, pentru a crește mereu, pentru a atinge necontenit o stare superioară și a se lepăda fără oprire de o stare inferioare. Creația mea vrea să se îmbunătățească și reușește, sper eu, să tot crească. Eu doar dau formă unei Creații deja existente, într-un alt plan.

15. Redacția: Care este visul tău cel mai mare în cariera ta literară și ce pași faci pentru a-l atinge?

Ștefan: Am avut diverse scopuri în cariera literară. Am vrut să-mi duc exemplare din cărți în cât mai multe țări și am reușit să colaborez cu Bibliotecile Naționale din Republica Moldova, Franța și Italia. Totuși, am realizat că principala mea țintă - visul meu cel mai arzător ca scriitor - este ca oricine să citească o creație a mea, fie aceasta poezie, proză sau altă specie literară, și să simtă o mobilizare să facă o schimbare lăuntrică. Dacă oricare din creațiile mele ar naște într-un om o revoltă a Firii împotriva firii, inspirându-l să crească spiritual, sunt întru totul mulțumit. Acesta ar fi cel mai mare triumf al meu.

Aceasta a fost discuția cu Ștefan Gabriel Mateescu. Sunt Viorel Moraru și vă îndemn să citiți autori români. Până data viitoare, vă doresc spor la citit și la scris. Numai bine!